| LAUDATIO
Distinsi oaspeti si colegi,
Va rog sa-mi îngaduiti ca, în numele Senatului Universitatii
“Politehnica” din Timisoara sa prezint personalitatea,
opera stiintifica si activitatea publica a Excelentei Sale domnul
Ion Iliescu, presedinte al României.
Este o mare cinste si bucurie sa putem aureola cu înaltul
titlu de Doctor Honoris Causa pe domnul Ion Iliescu, personalitate
remarcabila a lumii contemporane, cunoscut, apreciat si cu dinstinctie
elogiat în mediile stiintifice, sociale si politice din tara,
din Europa si din lume. Opera sa stiintifica, în egala masura
valoroasa ca si cea politica, contureaza un intelectual de exceptie,
un profesionist de marca, un om politic convingator, calitati ce
poarta toate amprenta unui spirit nobil, apropiat de oameni si activând
împreuna cu ei. Drept urmare, a înfatisa date si realizari
din prodigioasa sa activitate înseamna de fapt a sintetiza
numai esenta multiplelor sale preocupari.
Domnul Ion Iliescu s-a nascut la 3 martie 1930, în Oltenita,
unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii ani ai scolii primare.
Studiile le continua la Bucuresti, ca elev al liceelor “Industrial-Polizu”,
“Spiru Haret” si “Sfântul Sava”.
Formatia universitara si-o desavârseste în cadrul Facultatii
de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si al
Institutului Energetic de la Moscova.
Sfera preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi
apelor si ecologiei, începându-si activitatea profesionala
în 1955 ca inginer la Institutul de Studii si Proiectari Energetice
din Bucuresti. Talentul nativ, competenta stiintifica si pasiunea
pentru lucrul bine facut sunt vizibile din primele studii elaborate,
dintre care evidentiem pe cel privind “Amenajarea hidroenergetica
a bazinelor râurilor Viseu, Iza si Sapânta”.
Statura de stralucit profesionist al domeniului se vadeste în
perioada 1979 – 1984, când a condus Consiliul National
al Apelor, fundamentând elaborarea unor proiecte de anvergura
privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si
promovând punctele de vedere stiintifice ale specialistilor
în domeniu, ce nu o data contraveneau programelor megalomane
ale regimului de atunci. Domnul Ion Iliescu s-a dovedit mereu a
fi un organizator de mare talent si un sustinator ingenios si eficace
a activitatii de cercetare de profil.
Din 1984 si pâna la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii
Tehnice. În aceasta calitate a editat lucrari de vârf,
cunoscute si recunoscute pe plan international în domeniul
tehnic, realizând astfel, în pofida numeroaselor oprelisti,
o bresa în izolarea informationala la care dictatura acelei
vremi constrângea specialistii români. Este autor a
numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului
în reviste de specialitate.
Din monumentala serie de lucrari editate sub genericul “Probleme
globale ale omenirii” am mentiona în mod special cartea
semnata de domnul Ion Iliescu cu titlul “Probleme globale.
Creativitate”, aparuta în 1992. Este o carte sinteza,
reunind articole si studii ce dezvaluie întinderea gândirii
si creativitatii stiintifice a autorului, profundele sale observatii
privind mediul înconjurator, raportul dintre efectele benefice
ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice si ritmurile îngrijoratoare
ale epuizarii resurselor neregenerabile ale planetei. Relatiile
analizate în cuprinsul cartii: dezvoltare industriala –
mediu, informatie – creatie informatizare, dezvoltare –
rolul factorilor de putere s.a. au constituit suportul teoretic
al expunerii pe care d-nul Ion Iliescu a sustinut-o la Conferinta
ONU pentru mediu si dezvoltare de la Rio de Janeiro, în 1992.
Este de la sine înteles ca o personalitate atât de bine
conturata profesional, care este înzestrata cu o inteligenta
mult peste media semenilor sai si cu o putere de analiza si de sinteza
a fenomenelor din societate sa se fi afirmat constant si în
planul vietii publice.
Domnul Ion Iliescu s-a numarat, în 1948 printre fondatorii
Uniunii Asociatiilor Elevilor din România, asociatie constituita
pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior
desfiintata, reprosându-i-se ca “a neglijat criteriile
de clasa”.
În 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din România,
organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din
tarile europene. A participat la miscarea studenteasca internationala
în diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant
al studentimii române.
Domnul Ion Iliescu a fost sustinator activ al noului curs politic
pe care l-a cunoscut România în anii ’60, remarcându-se
prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii
tarii în raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare
reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale
românesti, de deschidere spre Occident. În anii 1967-1971,
când acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost
ministru pentru problemele tineretului din România si cunoscut
promotor al spiritului democratic, sustinator al valorilor politice,
stiintifice si culturale europene.
Este notorie luarea de pozitie a domnului Iliescu în cadrul
Sesiunii extraordinara a Parlamentului român din august 1968,
când s-a ridicat împotriva invadarii de catre URSS a
Cehoslovaciei, precum si împotriva teoriei brejneviste a “suveranitatii
limitate”.
In 1971, în perioada celor sase luni in care a fost secretar
al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a intrat
în conflict deschis cu politica “revolutiei culturale”promovata
de Nicolae Ceausescu, împotrivindu-se manifestarilor cultului
personalitatii.Desi a fost exclus din forul central de partid, a
continuat sa adopte o atitudine similara si când a îndeplinit
functia de vicepresedinte al Consiliului Judetean Timis, în
anii 1971 – 1974 si pe cea de presedinte al Consiliului Judetean
Iasi, în anii 1974 – 1979. Ca urmare, a fost acuzat
de “deviere intelectualista” si, treptat, a fost îndepartat
din viata politica. S-a aflat în permanenta sub urmarirea
si supravegherea organelor de securitate, care au încercat
sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si
sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.
Cu toate acestea , personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit
din ce în ce mai cunoscuta în rândurile unor largi
medii profesionale si sociale din România, precum si din strainatate.
Este omul politic despre care, înca din anii dictaturii ceausiste,
se vorbea cu speranta si încredere ca despre principalul oponent
al totalitarismului – militant autentic pentru libertate,
dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie
s-a manifestat împotriva dictaturii, chiar când aceasta
era la apogeu.
Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, în zilele premergatoare
prabusirii dictaturii, în orasul Timisoara – unde a
lucrat patru ani – si în alte localitati ale tarii,
multimile iesite în strada scandau numele lui Ion Iliescu.
Înca din primele ore ale Revolutiei române, în
seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat în fruntea
noului organism de conducere a statului român: Consiliul Frontului
Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune
nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat,
definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau
sa marcheze ireversibil destinul României: demolarea sistemului
totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea
democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept;
constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor
omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare;
reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere
pe plan international.
Începând cu 22 decembrie 1989, a îndeplinit functia
de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.
În perioada februarie – mai 1990 a condus Consiliul
Provizoriu de Uniune Nationala, iar la 20 mai 1990 a fost ales Presedinte
al României.
La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri
organizate în conformitate cu noua Constitutie, marea majoritate
a electoratului a votat pentru programul sau “Cred în
schimbarea în bine a României”.
Dupa alegerea sa în functia de presedinte, domnul Ion Iliescu
a declarat: “Voi fi presedintele tuturor cetatenilor României.
Pe toti îi asigur ca interesele tarii îmi vor fi singurul
si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului
prezidential; ca, în temeiul înaltei misiuni care îmi
revine, nu voi cunoaste ragaz pâna ce nu vom vedea tara iesita
din criza si intrata în normalitate”.
La alegerile generale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a
fost ales senator PDSR, îndeplinind pâna în anul
2000 si functia de presedinte al PDSR.
În aceasta calitate a depus constante eforturi pentru reconstructia
si de edificarea unui partid social-democrat modern, european.
Propus si sustinut de PDSR în cursa electorala, domnul Ion
Iliescu a fost ales sef al statului pentru un nou mandat constitutional
la 10 decembrie 2000.
La 20 decembrie 2000 a depus Juramântul în fata Camerelor
reunite ale Parlamentului României, moment din care a devenit
efectiv sef al statului pentru urmatorii patru ani.
Stim cu totii ca daca am dori ca dintr-o singura tusa sugestiva
sa creionam tumultul istoriei României care a marcat sfârsitul
mileniului, dar si începutul mileniului trei, am obtine fara
îndoiala, din aceasta tusa, portretul presedintelui Ion Iliescu.
Istoria ultimilor 13 ani este strâns împletita cu numele
si personalitatea sa, personalitate ce corespunde tulburator vechii
caracterizari facute de Herodot oamenilor acestui pamânt ca
fiind cei mai viteji si mai drepti”.
Presiunea exercitiului politic nu l-a îndepartat pe domnul
Ion Iliescu de la masa de scris
Folosind în mod curent în activitatea sa limbile franceza,
engleza si rusa, domnul Ion Iliescu realizeaza o opera politico-stiintifica
caracterizata prin profunzime, realism si capacitate de o imagina
viitorul într-o lume ce evolueaza spre globalizare.
Din seria de lucrari ce abordeaza problematica societatii românesti
în tranzitie si solutii posibile se disting cartile”România
în Europa si în lume” (1994) “Toamna diplomatica”
(1995), ”Dialoguri româno-americane” (1996), “Viata
politica, între violenta si dialog” (1998), “Încotro
– Societatea româneasca” (1999), “Sub tirul
întrebarilor” (2000) s.a.
Ca unul dintre participantii de seama ai revolutiei române,
domnul Ion Iliescu a consacrat o întinsa opera prezentarii
mult cerutului adevar despre revolutie.
Domnia sa publica succesiv lucrarile “Revolutie si reforma”
(1993), “Revolutia traita” (1995), “Momente de
istorie” – volumul I(1995) si volumele II si III în
1996.
Doamnelor si domnilor,
Este o mare onoare si bucurie sa putem primi în rândul
comunitatii noastre academice pe Excelenta Sa domnul Ion Iliescu,
presedintele României, care a acceptat decernarea înaltei
distinctii de Doctor Honoris Causa.
Prin ceremonia de astazi, Universitatea “Politehnica”
din Timisoara aduce stralucire corpului sau academic, caruia i se
alatura o personalitate de prim rang a stiintei, culturii si vietii
publice din România, promotor neobosit în întreaga
lume a tuturor acestor valori nationale.
Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa constituie meritatul
gest de recunoastere a succesului unei vieti dedicate studiului
creatiei si muncii puse în folosul binelui public.
Stim ca Excelenta Sa d-nul Ion Iliescu a purtat mereu în suflet
Scoala noastra Politehnica si orasul Timisoara, în care, traind
patru ani a lasat o luminoasa si de nesters amintire.
Suntem convinsi ca relatiile strânse de pâna acum vor
dura, se vor extinde si amplifica, dând noi valente cinstirii
si pretuirii de care Excelenta Sa se bucura în Universitatea
“Politehnica” din Timisoara.
inapoi
|
