„Trei rădăcini” și o poveste a unei familii care începe și se reîntoarce la MECIPT

„Trei rădăcini” și o poveste a unei familii care începe și se reîntoarce la MECIPT

MECIPT (Mașina Electronică de Calcul a Institului Politehnic Timișoara), pus în funcțiune în 1961, un calculator de generația întâi, cu tuburi electronice, primul calculator electronic construit într-o universitate din România, primul calculator alfa-numeric și al doilea din țară după CIFA-1 de la Institutul de Fizică Atomică-Măgurele, a generat, de-a lungul timpului, multe povești. Unele mai cunoscute, altele mai puțin. Dintre cele mai puțin cunoscute este povestea familiei Gavrilescu, una care se întinde pe trei generații, de la Gavril Gavrilescu, unul dintre pionierii MECIPT, la Fabian Gavrilescu, nepotul acestuia, care a inclus MECIPT-ul într-un proiect artistic ce simbolizează întoarcerea la rădăcini. La rădăcinile orașului dar și la rădăcinile sale personale.

Gavril Gavrilescu, născut la 23 august 1931, la Botești, județul Suceava s-a pregătit pentru o carieră în aviație la Școala de Ofițeri de aviație, pe atunci la Tecuci, posibil în memoria tatălui său, Petru Gavrilescu. În anuarul Muzeului Județean Suceava, publicat în 1980, este menționată activitatea inventatorului Petru Gavrilescu, printre invențiile sale numărându-se o maşină topografică, o maşină de filat rapidă, un lacăt ingenios, un revolver cu repetiţie şi un baston-revolver. Totuşi, cea mai importantă preocupare a sa a fost realizarea unei machete de aeroplan cu care, se pare, a participat și la Expoziția Mondială de la Paris, din 1900. Destinul lui Gavril Gavrilescu a fost însă altul. Ajunge student al Facultății de Matematică a Universității din Timișoara, iar după absolvire, în 1960, se angajează ca profesor. În 1964, atras de mirajul noii științe ce se dezvolta la Institutul Politehnic din Timișoara, se alătură colectivului de la MECIPT, ca matematician, unde lucrează alături de alți pionieri ai informaticii românești: Iosif Kaufmann, Wilhelm Löwenfeld, Vasile Baltac, Dan Farcaș, Ștefan Mărușter și alții. Programator foarte talentat, realizează asamblorul pentru MECIPT și multe programe pentru Direcția de Sistematizare Arhitectură și Proiectare a Construcțiilor Banat. Între 1968–1990 lucrează la ITC Timișoara, realizând asambloare și editoare de legături pentru calculatoarele românești. În 1966, colectivului MECIPT i se alătură, pe post de programator, Ana-Eva Gavrilescu, soția lui Gavril Gavrilescu, cei doi fiind numiți de Dan Farcaș „părinţii tehnicii de realizare de asambloare pentru întreaga gamă de calculatoare proiectate la Institutul de Tehnică de Calcul”.

Fiul lor, Cristian Gavrilescu, a crescut cu MECIPT-ul și cu dezvoltarea informaticii în Timișoara, fiind atras de calculatoare de mic. Însă, fiindcă nu voia să rămână în umbra părinților, a ales un alt domeniu, tot la Institutul Politehnic Timișoara și tot de avangardă la acea vreme - Electronică Aplicată, precursoarea viitoarei Facultăți de Electronică și Telecomunicații. După absolvire s-a angajat la Politehnica timișoreană, unde a lucrat în echipa de Robotică, cel mai mare colectiv de cercetare din Politehnică din acea perioadă, condus de profesorii Francisc Kovacs și Tiberiu Mureșan, care a realizat primul robot industrial din România, REMT-1. Tot în Politehnică a lucrat și soția sa, Henrieta Gavrilescu, absolventă a secției de Calculatoare. În anii '90, odată cu apariția multinaționalelor la Timișoara, ambii s-au îndreptat către sectorul privat, dar Cristian Gavrilescu a rămas cadru didactic asociat și la Facultatea de Electronică și Telecomunicații a UPT, chiar dacă a fost printre fondatorii Siemens Automotive la Timișoara, devenit Continental Automotive Romania, iar în prezent AUMOVIO Romania, unde lucrează și în prezent.

Fabian Gavrilescu, fiul lui Cristian și al Henrietei Gavrilescu, a urmat Liceul „N. Lenau”, în buna tradiție a multiculturalismului bănățean, fiind atras de calculatoare și de programare încă de mic. Părinții îl îndrumau către o carieră tehnică, în inginerie, bunica făcea cu el meditații la matematică, dar l-a speriat perspectiva de a sta toată ziua la calculator, mai ales că era atras de partea artistică. Așa că a făcut un compromis și s-a înscris la Facultatea de Arhitectură al Univerității Politehnica Timișoara, unde a studiat timp de 3 ani, după care și-a continuat studiile în Germania la Karlsruher Institut für Technologie, obținând diploma de inginer-arhitect în 2013.

A obținut dreptul de liberă practică și, în paralel cu arhitectura, a început să exploreze și să aprofundeze latura artistică a personalității sale. Un premiu primit din partea Lapsus, un spațiu expozițional independent și un laborator pentru proiecte creative, l-a încurajat să continue în această direcție.

În ultimii ani, Fabian simțea tot mai mult nevoia de a se reconecta cu orașul său natal, Timișoara. Astfel s-a născut ideea proiectului „Trei rădăcini”, o întoarcere la rădăcinile proprii și o explorare sculpturală a rădăcinilor Timișoarei, orașul în care s-a născut, a crescut și s-a format. Bursa de creație „Energie!”, acordată de Centrul de Proiecte Timișoara, i-a făcut posibilă acestă cercetare la intersecția dintre știință, artă și istorie.

Proiectul se va materializa într-o serie de trei sculpturi 3D, care vor funcționa ca un triptic, simbolizând trei dimensiuni ale Timișoarei: fluxul natural al râului Bega, structura istorică a Bastionului și moștenirea științifică și tehnologică a orașului, în special legată de dezvoltarea timpurie a calculatoarelor în Europa de Est, prin proiectul MECIPT, la care a contribuit și bunicul său. Lucrările vor fi realizate în stilul propriu, un limbaj vizual abstract, derivat din principii geometrice de creștere fractală, simetrii ritmice și deformări controlate. Sculpturile vor fi, în esență, forme generate prin aplicarea unor reguli matematice, iterate până când dau naștere la complexități impresionante.

Fabian Gavrilescu va porni de la elemente formale preluate din cele 3 simboluri selectate, pe care le va integra în compoziții sculpturale noi. Fiecare lucrare pornește de la un simbol reinterpretat matematic și poetic:

Simbolul Bega – patrimoniul natural, fluiditate și continuitate - Sculptura inspirată de râul Bega va explora ideea de flux natural, ondulație și transport;

Simbolul Bastionului – patrimoniul istoric, stabilitate și memorie - a doua sculptură va extrage elemente geometrice din forma Bastionului Maria Theresia – simbol al istoriei și identității orașului; forma sa radială, concentrică, va fi reconfigurată într-o compoziție abstractă care evocă ideea de concentrare, de nucleu dar și de acumulare de memorii;

Simbolul MECIPT – patrimoniul tehnologic, știință și inovație - a treia lucrare va fi inspirată de contribuția orașului la istoria informaticii, istorie mai puțin cunoscută.

Toate lucrările au fost proiectate digital, folosind tehnici de modelare parametrică și generativă, și vor fi realizate prin imprimare 3D – câte 3 exemplare pentru fiecare model, rezultând în total 9 sculpturi.

Vernisajul expoziției va fi în 21 noiembrie 2025, ora 18:00, la Spațiul Habitat B1 de la Bastionul Maria Theresia iar sculpturile vor rămâne expuse pana în data de 31 decembrie 2025.

Visul lui Fabian este ca pe viitor să realizeze astfel de sculpturi și la o scară urbană, din materiale durabile, de preferință la Timișoara.